Psihologia isteriei anti-vaccin

În 1997 un chirurg britanic pe nume Andrew Wakefield publica în revista ”The Lancet” un studiu ale cărui concluzii dictau faptul că anumite vaccinuri pentru pojar și rubeolă cauzează autism în copiii din Marea Britanie. Studiul a fost luat în serios de comunitatea științifică și – după cum e și normal – alți oameni de știință au cercetat problema încercând să reproducă efectele afișate de Wakefield. La o analiză mai profundă a studiului chirurgului s-a aflat că cercetarea acestuia suferea de goluri serioase, probleme de etică și interese financiare. Copiii aleși pentru studiu n-au fost adunați aleator așa cum se cere în realizarea unei cercetări iar unii din părinții copiilor au fost aleși strict pe baza faptului că pregăteau procese producătorilor de vaccinuri. În plus, avocații care se ocupau de proces i-au plătit lui Andrew Wakefield suma de 400.000 de lire pentru a redacta studiul în cauză.

Ca urmare a acestor dezvăluiri susținute de anchete semnate de ziarul ”The Sunday Times” zece din cei 12 co-autori ai studiului au retractat ceea ce au scris și au declarat că – într-adevăr – datele erau insuficiente pentru a susține o posibilă legătură între autism și vaccinuri. Revista ”The Lancet” a publicat scuze și rectificări vis-a-vis de articolul chirurgului iar Andrew Wakefield a fost exclus din comunitatea științifică când s-a aflat că o parte din testele de sânge folosite în studiul său au fost recoltate din copii aflați la petrecerea de zi de naștere a fiului său.
În 2010 revistele ”The American Journal of Gastroenterology” și ”Neurotoxicology” retrag fiecare alte două studii semnate de Wakefield după ce s-a aflat că foloseau date obținute în studiul din 1997. Acuzat de fraudă și încălcarea deontologiei medicale, Andrew Wakefield și-a pierdut licența de practician. Încolțit de presă și cu cariera distrusă, Wakefield s-a apărat spunând că marile companii producătoare de farmaceutice îi vor răul.

De la publicarea studiului lui Wakefield în 1997 și până în prezent rezultatele obținute de acesta n-au putut fi reproduse și sute de alte studii afirmă că nu există o legătură între autism și vaccinuri. Autismul se dezvoltă în uter și nu poate fi provocat de substanțe externe, obținute chimic. Problema e că din cauza mediatizării intense a proceselor care îl aveau pe Andrew Wakefiled ca inculpat ochii maselor s-au întors spre el iar – după cum era de așteptat – unii oameni i-au dat crezare, văzând în el o victimă a companiilor farmaceutice.

Dar de ce este întreținută isteria anti-vaccin deși dovezile de mai sus afirmă clar că studiul lui Wakefield era viciat, făcut la comandă și format dintr-un eșantion de doar 12 copii, aleși și aceia pe criteriul înverșunării părinților lor împotriva producătorilor de vaccinuri?

Explicația psihologică cea mai la îndemână este că fiecare dintre noi dorește să fie mai bun, mai rapid, mai deștept, mai apreciat decât ceilalți. Spre asta țintim în viață când ne ducem la serviciu, când ne alegem partenerul de viață, când ne îmbrăcăm cu haine de marcă. Încercăm să ne diferențiem de ceilalți pentru a demonstra lumii că suntem mai capabili și mai buni decât media. Dacă înaintea revoluției industriale viața era grea și diferența dintre clasele sociale era mai evidentă decât acum, cu cei foarte săraci în număr mare și cei foarte bogați aflați la celălalt capăt al spectrului, după introducerea mijloacelor de producere automatizată a bunurilor prețul acestora a scăzut. Înainte de industrializare un set de tacâmuri sau o pereche nouă de cizme costau mult deoarece erau produse manual iar timpul investit în producerea lor era mare. Prin urmare prețul era ridicat și doar cei bogați și le permiteau. După ce mașinile cu aburi au preluat rolul micului meseriaș care realiza un set de tacâmuri într-o săptămână, banda mecanică rulantă reușea să scoată sute de asemenea tacâmuri pe zi. Bunurile fiind produse mai ieftin (cu un număr limitat de oameni ce necesitau plată) și dată fiind concurența cu alte fabrici ce realizau același tip de produs, capitalismul și-a spus cuvântul și toate acele bunuri s-au ieftinit. Brusc, omul din clasa de jos și-a permis și el haine noi, mobilă, mâncare mai multă, un gard din fier forjat sau o pereche de cizme ieftine. Distanța dintre clasele sociale s-a micșorat iar nivelul de trai al populației a crescut. Așa se face că în ultimii 140 de ani populația planetei a crescut de la 1,7 miliarde la aproape 7 miliarde de suflete.

Și de ce această paranteză despre revoluția industrială și suprapopulare: cu siguranța zilei de mâine nemaireprezentând o problemă, oamenii au trecut de la a se asigura că au ce mânca sau îmbrăca la alte probleme. Iar una din aceste probleme e reprezentată exact de suprapopulare. Deceniu după deceniu tot mai mulți oameni s-au mutat din mediul rural la oraș, lăsând în urmă spațioasa casă a bunicilor cu a ei curte largă pentru un apartament mic la bloc. Orașele s-au dezvoltat pe verticală, cu zgârie-nori luptându-se să facă loc cererii de tot mai mult spațiu. Orașele au devenit tot mai mari, unele trecând de cifra de un milion de locuitori.

În ziua de azi veți observa că, din cauza faptului că suntem prea mulți în mediul urban, există o anumită dorință de diferențiere la nivel de individ. Vrem să fim altfel decât celelalte 200.000 de suflete ale Oradiei, să fim remarcați. Alternativa e să trăiești în anonimat, nelăudat și neremarcat de ceilalți. Nefiind remarcat de ceilalți scad șansele de a fi ajutat de ei la nevoie. Într-un fel sau altul fiecare încercăm să ne lăsăm amprenta asupra lumii, fie că e vorba de lupta pentru un statut social ridicat, fie că e vorba de a avea cea mai puternică mașină ori un loc de muncă prestigios. Un alt exemplu în acest sens e moda – ori de câte ori un nou curent vestimentar apare este adoptat la repezeală de câteva persoane, apoi de câteva sute, apoi mii; până ce acel curent vestimentar devine comun și este înlocuit de altul din dorința de a ieși în evidență cumva.

Revenind acum la mișcarea anti-vaccin, aparte de faptul că este întreținută de o teamă nefondată, reprezintă tot un mecanism de diferențiere a individului de ceilalți. Conspirația ”Big Pharma” care face referire la companii farmaceutice al căror scop este să forțeze adoptarea vaccinurilor pentru a genera profit ori cea care face referire la un plan secret de decimare a populației prin intermediul injecțiilor obligatorii nu diferă la bază de alte teorii ale conspirației din trecut. Există oameni care cred cu tărie că omul nu a aselenizat pe Lună, că Pământul e plat, că avioane militare împrăștie otrăvuri deasupra orașelor pentru a subția rândurile cetățenilor, că există tuneluri ascunse sub munții Ccarpați ori că ființe reptiliene conduc din umbră marile guverne ale lumii. Toate acestea au același factor comun: o mână de oameni care se consideră a fi ”inițiați” în probleme al căror înțeles le scapă altora. Probleme la care ei și doar ei au răspunsul.

Credința în conspirații îi conferă ”inițiatului” un statut special: cel de cunoscător al adevărului. Brusc se diferențiază de restul oamenilor prin simplul fapt că susține cu tărie o idee în care alții nu cred. Și pentru a întreține acel statut și motiva ideea, caută mereu răspunsuri și argumente încercând să deschidă ochii celorlalți. Pentru că dacă reușește să o facă, acel statut de ”inițiat” îi este validat.

Credința în conspirații e un lucru accesibil oricui, indiferent de sexul, vârsta ori statutul social al persoanei. Fotomodel nu mai poți ajunge după vârsta de 50 de ani, bogat nu vei ajunge dacă subexiști din pensie, bani de haine la modă nu prea ai iar mașina ar trebui reparată pe ici și colo. Toate aceste lucruri cer resurse și efort, dar a alege să crezi într-o conspirație e simplu, rapid, ieftin și îți conferă același statut de ”ales” care el și doar el pricepe înțelesurile ascunse. Brusc faci parte dintr-o mână de ”inițiați” și te diferențiezi de restul populației, fie că te documentezi febril în legătură cu Masoneria, fie că afirmi că vaccinurile produc autism. Cu timpul acea credință devine solidă și stabilă și este înglobată în personalitatea individului. A o schimba echivalează cu o recunoaștere din partea persoanei respective că vreme îndelungată a gândit irațional, ceea ce în schimb afectează stima de sine. Este motivul pentru care e extrem de greu pentru un specialist să schimbe credințele religioase ale unui pacient: acestea fac parte deja din ceea ce pacientul reprezintă în totalitatea lui iar a renunța la ele ar echivala nu doar cu o recunoaștere a eșecului dar l-ar și pune față în față pe pacient cu dilema ”cine sunt eu acum fără ceea ce mă definea?”. Același mecanism de apărare îl au și persoanele care cred în conspirații: indiferent câte argumente logice sau științifice li s-ar aduce, sunt pregătite să le combată la infinit cu propriile lor argumente.

Isteria anti-vaccin își va găsi mereu adepți, indiferent câte studii ori specialiști ar demonta temerile părinților convinși că ai lor copii sunt pe care să facă autism. La fel cum extrem de rar un penticostal va trece la mahomedanism, un anti-vaccinist nu se va lăsa convins de cele mai multe ori de niciun contra-argument. Teoriile conspirațiilor sunt atât de variate și de multe încât e greu să ții pasul cu ele. Mereu vor exista oameni care cred că trăim într-un univers holografic ori că forțe oculte stau la baza mișcărilor plăcilor tectonice. Diferența majoră dintre aceste credințe iraționale și mai-recenta mișcare anti-vaccin e că primele nu hrănesc producția firmelor care asamblează coșciuge de copil.

 

 

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie), cea de Sociologie și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat șase cărți şi câteva articole în reviste de specialitate. Cabinetul său privat din Oradea este pe str. George Enescu nr. 6.