Coeficientul de inteligenţă preocupă multă lume în ultimele decenii. De la cercetătorul care analizează corelaţia dintre memoria de lucru şi IQ şi până la omul de rând care doreşte să devină mai inteligent, problema creşterii IQ-ului apare tot mai des în medii care variază, de la discuţii de bar, până la workshop-uri în psihologie.

În acest articol voi analiza cinci factori care influenţează creşterea coeficientului de inteligenţă şi modul în care te poţi folosi de ei. Primul, despre care voi vorbi este unul simplu, dar care necesită o oarecare doză de ambiţie:

Evită lucrurile uşoare

Tindem să simplificăm activităţile la care luăm parte, să minimizăm aportul nostru la ele. E mult mai eficient – de exemplu – să iei autobuzul ca să ajungi din punctul A în punctul B decât să parcurgi distanţa pe jos. E mult mai simplu să scoţi telefonul din buzunar şi să deschizi aplicaţia de calcul pentru a vedea cât face 67 x 3 decât să faci operaţia din cap. Problema este însă că, ajungând să depinzi de calculator pentru a face operaţii matematice, deşi îţi uşurezi sarcina, devine din ce în ce mai greu să faci aceleaşi operaţii mental. Evitând să apuci drumul lung spre casă şi optând pentru calea mai scurtă eşti privat de tot ceea ce ai fi putut învăţa petrecând mai mult timp pe cărarea bătătorită.

Aşa cum alegând un hamburger gata preparat în locul unei mese pe care trebuie să o găteşti vreme de o oră ajunge în cele din urmă să îşi spună cuvântul asupra greutăţii tale, la fel, faptul că faci lucrurile mai uşor din punct de vedere cognitiv duce la un deficit care va fi greu de combătut. Alegând calea uşoară, creierul nu va fi antrenat, nu va fi nevoit să depună efort. Apelând la un informatician pentru a-ţi conecta imprimanta la laptop în loc să te documentezi singur cum să realizezi acest lucru te privează de un calup de informaţii şi de activitatea neuronală asociată asimilării lui.

Dacă ţi se cere să realizezi un proiect de orice fel nu te mulţumi cu strictul necesar.

Nu juca jocuri pe calculator pe cea mai uşoară setare, evită să urmăreşti filmul în loc să citeşti cartea, luptă-te cu textul în engleză în loc să parcurgi traducerea în română.

Dacă în loc să iei liftul urci cele patru etaje pe scări, muşchii gambelor se vor dezvolta mai bine cu timpul, chit că ajungi mai târziu la uşa apartamentului şi o faci asudând. Acelaşi lucru este valabil şi când vine vorba de intelect: cu cât alegi calea mai dificilă în rezolvarea unei probleme, cu atât sinapsele vor fi mai active şi neuronii vor forma noi conexiuni.

Este mult mai eficient să-l întrebi pe un cunoscător de germană cum se traduce un anumit cuvânt decât să apuci dicţionarul şi să-l cauţi singur. Dar informaţia survenită în prima instanţă va avea şanse mai mici să fie reţinută pe termen lung pe când cea pentru care am depus efort se va cimenta mai bine în memorie şi – mai mult – va pune în mişcare şi alte procese precum atenţia, logica, concentrarea, libera asociere ori imaginaţia.

Caută ineditul

A încerca în permanenţă lucruri noi şi a studia idei care ies din raza ta imediată de interes contribuie la creşterea coeficientului de inteligenţă. Deschiderea spre experienţe noi pune în funcţiune un mecanism care, simplist, poate fi explicat astfel: atunci când încerci lucruri noi (ca de exemplu să înveţi să cânţi la vioară ori să dansezi tango) se formează noi reţele sinaptice.

Acele reţele sinaptice se leagă de vechile reţele sinaptice, se interconectează, şi începi să realizezi că există similitudini între – de exemplu – ritmul strict al pasului de tango şi cadenţa unei melodii auzită în copilărie. Amintirea acelei melodii este o informaţie veche care realizează o legătură cu informaţia recent obţinută dând naştere unei idei noi: cea de asociere între o piesă mai veche şi ritmul impus de dans. Ori, poate, încercând să înveţi tango ajungi la concluzia că structura paşilor dansului trasează pe podea formele geometrice cu care te-ai întâlnit în şcoală la ora de geometrie.

Cu cât încerci mai multe lucruri şi experienţe noi, cu atât mai multe asocieri vei face.

Mai mult, atunci când învăţăm un lucru nou, fluxul de dopamină D1 din creier se înteţeşte. Simţi plăcere, ceea ce te face să întreţii activitatea, ceea ce la rândul ei dezvoltă reţelele neuronale.

Dopamina te motivează, te ambiţionezi să continui să înveţi acel nou lucru, iar drept urmare noi neuroni iau naştere; mai important – acei neuroni realizează legături cu alţi neuroni.

Caută lucruri noi de făcut: citeşte istorie, găseşte un hobby nou, apucă-te de pictură, învaţă cum să foloseşti un program de structurat baze de date.

Socializează

Socializarea este critică în creşterea IQ-ului. Fără a socializa cu alţii eşti ca o insulă departe de ţările de pe continent: informaţiile circulă mai greu, rămâi prins într-uns cerc în care reciclezi aceleaşi idei, eşti privat de nou şi afli prea târziu despre lucrurile esenţiale. Este important să circuli printre oameni, chiar şi printre cei ale căror interese şi pasiuni nu se aliniază cu ale tale. Dacă tu eşti pasionat de pictură şi socializezi doar cu pictori, vei învăţa probabil mai multe despre pictură, dar atât. Alegând să discuţi însă cu violonişti, oameni care lucrează în IT, chelneri, patroni de firme, elevi sau oameni de presă ajungi să afli despre lucruri care altfel ţi-ar fi scăpat. Încercând ca pictor să înţelegi explicaţiile amicului programator cu privire la utilitatea limbajului de scripting PHP în design-ul web afli nu doar mai multe despre un domeniu până atunci necunoscut ţie dar poţi ajunge – de exemplu – să realizezi paralele între simetria formelor geometrice din curentul cubist şi ordinea matematică impusă de funcţiile PHP. Ori poţi afla care sunt trendurile cromatice recente în designul web şi folosi acea informaţie pentru a picta ceva ce va fi perceput ca atrăgător de generaţia nouă, adaptată la Internet.

Socializând eşti obligat să comunici, iar comunicând faci schimb de informaţii.

Acele informaţii pot fi direct folositoare sau se pot dovedi utile în mod indirect, ulterior. Ca patron de bar, socializând în mare parte cu alţi patroni de bar afli detalii despre ce mărci de băuturi alcoolice se vând mai bine sau cum să-ţi adaptezi afacerea pe timp de vară când clientela scade. Socializând însă cu un psiholog – de exemplu – patronul de bar poate afla că evitând paharele drepte şi înalte în servirea băuturilor alcoolice îşi poate creşte profitul afacerii. La rândul lui, psihologul poate afla de la patronul de bar ce tip de muzică preferă clienţii în anumite părţi ale zilei şi deduce ce ritm al melodiei îi face să rămână în local în orele târzii ale dimineţii, informaţie pe care ar putea să consituie mai târziu baza unui studiu ştiinţific.

Discutând cu alţii înveţi lucruri folositoare şi eşti forţat să faci paralele mentale cu informaţiile deţinute de tine pentru a le pricepe mai uşor pe cele noi. Mai mult, ajungi să te confrunţi cu idei care contravin propriilor tale concepte, iar asta te va face fie să cauţi argumente pentru a le combate, fie să sapi adânc în propriile convingeri pentru a vedea dacă nu sunt cumva biasate.

Oricare ar fi cazul, operaţiile presupun procese mentale care dezvoltă inteligenţa. Din mediul celorlalţi vei prelua idei pe care le vei putea prelucra pentru a alcătui alte idei. Discută în contradictoriu, ascultă, analizează informaţia oferită de ceilalţi şi străduieşte-te să-ţi argumentezi punctele de vedere. Făcând asta te vei folosi nu doar de memorie, readucând la lumină elemente care altfel s-ar fi estompat cu timpul, dar îţi vei şi pune sinapsele în mişcare asimilând informaţiile primite de la ceilalţi şi integrându-le în bazinul cunoştinţelor tale. Mai mult decât atât, socializarea îţi poate confirma sau infirma ideile deja existente făcându-te să le analizezi mai în profunzime, ceea ce – din nou – duce la alcătuirea de noi reţele neuronale.

Învaţă şi gândeşte într-un mod creativ

Sistemul de învăţământ din România este încă ancorat în vechile tehnici de predare care implică memorarea şi asimilarea mecanică a informaţiilor. Cel puţin parţial. Dar gândirea creativă dezvoltă mai bine inteligenţa şi există destule studii care susţin această idee.

Prin ”gândire creativă” înţeleg aici să poţi face asocieri libere între idei doar vag tangenţiale, să poţi gândi într-un mod convenţional şi într-altul neconvenţional şi să poţi alterna între aceste două moduri de gândire, să abordezi o varietate largă de subiecte chiar dacă discuţi despre unul anume şi să poţi genera idei noi cuplând cap la cap idei deja existente.

Un studiu a încercat să vadă dacă există diferenţe ulterioare de performanţă între a învăţa mecanic şi a învăţa folosindu-ţi creativitatea. Pot elevii învăţa mai bine distrându-se în timp ce fac asta şi în acelaşi timp să poată asimila astfel informaţii mai eficient?

De exemplu, învăţarea folosind metode creative implică sarcini ce presupun interpretarea liberă a unei fotografii care prezintă o acţiune. Sau să atribui un dialog unor persoane dintr-o caricatură. Studiul amintit anterior a arătat că elevii care au învăţat folosind astfel de metode ce implică utilizarea creativităţii au obţinut scoruri mai mari în teste decât colegii lor care s-au folosit de metode tradiţionale de învăţare bazate pe memorare şi expunerea concretă a materialului de studiu.

Învăţarea prin metode creative duce la realizarea de noi conexiuni între neuroni. Imaginaţia, dacă este pusă în mişcare, ajută la realizarea de asociaţii libere care – la rândul lor – dau naştere la noi idei.

De aceea sunt atât de utile şedinţele de brainstorming în companii; atunci când fiecare este liber să expună idei, fie ele şi năstruşnice, alţii pot prelua acele idei şi le pot adapta propriilor concepte şi viziuni dând naştere unei noi idei.

Nu te feri de idei ciudate sau care par nepotrivite în contextul discutat ori analizat! Te poţi folosi de cunoştinţele despre mecanică şi pictură în a concepe planul arhitectural al unei clădiri. Sau utiliza ceea ce ştii despre cadenţa versurilor unei poezii în a stabili ce ritm al respiraţiei trebuie practicat în cazul unui atac de panică. Cele mai bune idei ale omenirii s-au construit pe temelia altor idei mai vechi.

Fă ceva antrenant

Caută să faci ceva antrenant! Jocul de şah în sine nu te face mai inteligent, cel puţin nu pe termen lung şi stabil. Jocul de şah te învaţă strategie, te învaţă să gândeşti în avans, să anticipezi, dar la final de zi, opt ore de şah te fac doar să devii mai bun la şah. După ce te-ai săturat de şah apucă-te de altceva: un joc de logică pe calculator, unul de căutare a cuvintelor relevante într-o serie de litere aparent aleatoare, sudoku.

Mitul cum că doar jucând şah devii din ce în ce mai inteligent e demontat de o serie de studii. Unul dintre ele vorbeşte despre un experiment făcut pe persoane care nu mai jucaseră Tetris înainte. Pe măsură ce experimentatorii i-au urmărit pe subiecţi cum încep să înţeleagă jocul şi să-l joace mai intens s-a observat o creştere în grosime a materiei cenuşii. Cu cât subiecţii jucau mai mult Tetris, cu atât mai buni deveneau la jocul respectiv şi cu atât mai mult le creştea coeficientul de inteligenţă. Problema e că studiul respectiv a arătat că după o vreme grosimea corticală a scăzut. Cu cât oamenii deveneau mai buni la Tetris cu atât creierul lor arăta mai puţină activitate cerebrală. Asta s-a întâmplat deoarece, cu timpul, creierul a realizat că nu mai e nevoie să depună efortul iniţial şi nici să îl întreţină. Prin urmare, subiecţii testaţi au devenit încet-încet experţi în Tetris dar beneficiile cognitive ale jocului s-au împuţinat.

E ca şi atunci când ridici greutăţi pentru a-ţi creşte bicepsul. La început e greu să faci antrenament cu gantera de trei kilograme, dar după câteva luni devine din ce în ce mai uşor să o ridici în mod repetat. După o vreme, indiferent cât de mult ai exersa cu gantera de trei kilograme, muşchii deja au puterea să o ridice fără ca tu să depui efort şi – prin urmare – fără acel efort nu se vor mai dezvolta semnificativ. Va trebui să alegi o ganteră mai grea sau să încerci un nou aparat la sala de forţă pentru a continua să îţi îmbunătăţeşti şi menţii fizicul.

Creierul devine obişnuit cu o activitate după o vreme.

Devii expert în acea activitate mentală, dar, pentru a continua să o creşti, e nevoie de o nouă activitate solicitantă. După ce deveniţi buni la şah învăţaţi să cântaţi la pian! Sau învăţaţi o limbă nouă, ori să jucaţi Go. Căutaţi să faceţi lucruri antrenante în permanenţă.

 

 

 


Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie), cea de Sociologie și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat șase cărți şi câteva articole în reviste de specialitate. Cabinetul său privat din Oradea este pe str. George Enescu nr. 6.
Leave a reply