Putem cu ușurință considera flirtul ca un posibil prim pas în întemeierea unei relații sexuale sau de iubire. Cercetări din anii ’80 și ’90 axate pe ritualurile de împerechere ale păsărilor și animalelor au arătat că există un tipar predefinit după care anumite specii se ghidează în alegerea unui partener. Oamenii nu sunt nici ei diferiți în acest sens. O femeie intră cu prietenele într-un bar, scanează rapid localul iar dacă găsește un bărbat pe care îl consideră ca fiind atractiv va stărui asupra lui cu privirea. Cercetări în neuropsihologie au relevat că simplul contact vizual cu o persoană atractivă activează zone ale creierului care au legătură cu sistemul de recompensare al acestuia și promptează dorința de abordare.
Deși conștiința comună ne spune că bărbatul este de obicei cel care inițiază flirtul, cercetările în psihologie au arătat că defapt femeia este prima care transmite semnale. Limbajul nonverbal al femeii care se vrea sedusă este în majoritatea cazuri același: menținerea contactului vizual cuplat cu un zâmbet scurt, întreruprerea acelui contact vizual și reluarea lui, apoi un alt zâmbet scurt și o nouă întrerupere. O femeie care dorește să fie abordată va începe să se aranjeze, de cele mai multe ori fără să-și dea seama, pentru a-i semnaliza bărbatului că este interesată: își va aranja părul sau se va juca puțin cu el, își va aranja cutele fustei sau mânecile. O femeie care dorește să flirteze va adopta o poziție deschisă a corpului: brațele depărtate de corp, orientarea întregului corp înspre bărbat.
În acest punct, bărbatul care recepționează semnalele femeii consideră că e momentul să o abordeze iar dacă cei doi continuă să se placă unul pe celălalt, în eventualitatea unei discuții își vor îndrepta corpurile unul spre celălalt. Alte mesaje nonverbale transmise de femeile care flirtează sunt expunerea gâtului (prin darea capului pe spate ori aplecarea frunții într-o parte), expunerea încheieturilor și a palmei, atingeri ale propriului corp ce se doresc a părea întâmplătoare.
Caracteristică psihologiei flirtului este atingerea de scurtă durată. O persoană care o place pe o alta va tinde să o atingă mai des decât pe alte persoane, fie că e vorba de atingerea de degetele celuilalt atunci când formezi un căuș din palme aprinzându-i o țigară, fie că e vorba de o reacție scurtă de amuzament la spusele celuilalt semnalizată printr-o împingere amicală a genunchiului sau brațului cu degetele.
Asemenea limbaj nonverbal din timpul flirtului a fost observat în mai toate culturile, de la arabi la papuași, de la englezi la indienii din rezervațiile americane.
Un alt lucru ce merită a fi menționat este faptul că o femeie cu un grad de atractivitate mediu care semnalizează mai des nonverbal disponibilitatea ei va avea mai multe șanse să fie abordată de un bărbat decât o femeie mai atrăgătoare care lansează semnale mai rar.
După cum spuneam la început, femeile sunt cele care inițiază flirtul prin transmiterea acestei disponibilități iar bărbații sunt cei care iau inițiativa primului pas concret în această direcție. Însă nu toți bărbații pot să decodifice corect limbajul nonverbal. O femeie care nu se simte atrasă de un bărbat care a abordat-o ori una care nu dorește să flirteze va adopta o postură închisă a corpului (mâinile încrucișate pe piept, depărtarea treptată a întregului corp de cel care a abordat-o), va evita contactul vizual și va adopta un limbaj nonverbal menit să respingă (țâfnitul din dinți, scobitul în ureche, trântirea paharului pe masă).
Interesant de adăugat este că cercetările în psihologia flirtului au arătat că același comportament nonverbal de atragere a partenerului pe care îl folosesc femeile cu bărbații este identic și în cazul lesbienelor. O femeie atrasă de o altă femeie va transmite aceleași mesaje ale corpului ca cele descrise mai sus.
Leave a reply