Copiii care își udă patul în timpul somnului sau își murdăresc hainele în timpul zilei sunt o problemă cu care mulți părinți se confruntă. Enurezisul (emisiunea de urină în pat sau în pantaloni) sau encoprezisul (eliminarea repetată de fecale în locuri considerate a fi inadecvate) sunt comune copiilor cu vârste de 4 sau 5 ani. Emisiunea de urină în timpul nopții sau în pantaloni este considerată ca fiind o problemă atunci când are loc de mai mult de două ori pe săptămână timp de trei luni consecutive. Dacă copilul are în jur de cinci ani când enurezisul are loc, putem vorbi deja de o tulburare de eliminare. În ceea ce privește emisia de fecale în locuri și momente nepotrivite, aceasta este considerată ca fiind o problemă atunci când are loc cel puțin o dată pe lună și se menține ca și comportament vreme de trei luni consecutive. Vârsta la care acest comportament este văzut ca fiind o tulburare de eliminare este în jurul celei de patru ani.
În ceea ce privește emisia de urină, se știe că aceasta poate apărea ca problemă pe un fond genetic. Circa 70% dintre copiii cu enurezis (care își udă patul) au o rudă de gradul I sau de gradul al II-lea care au prezentat la rândul lor această problemă cândva în viață. O soluție la această problemă pare a fi tratarea constipației, dacă și aceasta este prezentă, deoarece aceasta reduce și funcționarea vezicii urinare. În ceea ce privește encoprezisul, este posibil ca al dumneavoastră copil să nu realizeze că are o nevoie de defecare din cauză că are un tract anorectal mai sensibil.
Copiii care au întârzieri în dezvoltarea motorie, cei care încep să vorbească mai târziu ca și alți copii ori nu sunt sociabili de la o vârstă la care sociabilitatea cu cei de vârsta lor este considerată ca fiind normală sunt mai predispuși să aibă tulburări de eliminare. Inabilitatea de a reține fecalele este întâlnită mai des la copii care au avut o greutate mai mică la naștere și în cazul celor care nu sunt învățați să folosească olița mai devreme de un an și jumătate din vârstă.
Psihanaliza spune că problemele de eliminare ale copiilor sunt o cauză directă a unui posibil conflict pe care copilul îl are cu unul din părinți cât timp primul se află în stadiul de dezvoltare anal. Dacă părinții sunt neglijenți, asta poate duce la probleme de eliminare în cazul copilului. De asemenea, părinții care încearcă cu disperare să-și controleze copilul și îl pedepsesc des atunci când percep o greșeală din partea lui pot avea surpriza ca asta să ducă la o stare de anxietate în copil ceea ce la rândul ei duce fie la constipație (refuzul de a defeca), fie la encoprezis (defecarea în momente nepotrivite, ca măsură punitivă față de părinți).
Evenimentele neplăcute pentru copil, față de care acesta resimte o aversiune, pot duce la constipație și tulburări de eliminare. Atenția sporită a părinților, modul în care aceștia se agită când copilul își udă patul sau defechează în pantaloni poate crea la rândul ei o stare de constipație ce se termină în enurezis sau ecoprezis. Mai mult, dacă părinții își ceartă des copilul cu privire la eșecul de a reține urina sau fecalele, asta poate genera în copil la o stare de neajutorare care – din nou – exacerbează problema.
Leave a reply