Aţi auzit de multe ori termenul. ”Narcisism”. Prin ce se caracterizează totuşi narcisismul şi ce înseamnă el din punct de vedere psihologic? Dacă ar fi să găsim o definiţie, narcisismul s-ar putea traduce prin egoism excesiv, dragoste exagerată de sine. Narcisiştii au o foarte bună părere despre ei înşişi şi au o viziune distorsionată de grandoare când vine vorba de propriile lor abilităţi şi talente. Mai mult, narcisiştii au o dorinţă insaţiabilă de a le fi recunoscute şi admirate respectivele talente. Termenul vine din mitologia greacă, mai exact din povestea lui Narcis care, văzându-şi imaginea reflectată în apă, s-a îndrăgostit de acea imagine.
Narcisiştii sunt atât de centraţi pe sine încât uită de ceilalţi. Trebuie să înţelegeţi că pentru un narcisist ceea ce contează mai mult decât orice altceva este propria persoană. De aceea narcisiştii dau dovadă de o lipsă aproape totală de empatie. Le poţi povesti cele ai grele clipe ale vieţii tale şi să ai surprinderea să îţi taie brusc vorbele şi să înceapă să discute despre propriile lor probleme. Prin urmare, persoanele cu o personalitate narcisistă au dificultăţi în a păstra relaţii satisfăcătoare cu ceilalţi.
Cel mai rău lucru pe care îl poţi face unui narcisist este să-l critici.
O altă trăsătură a narcisiştilor este faptul că sunt intoleranţi în faţa criticii. Critica respectivă poate fi reală sau doar percepută, ceea ce înseamnă că un narcisist e nevoie doar să-şi imagineze că ale tale cuvinte sunt vag critice ca să înceapă să te deteste. Persoanele cu acest gen de personalitate tind să flateze oamenii care îi admiră şi să îi urască pe cei care nu le aprobă calităţile. Se folosesc de alţi oameni ca de obiecte fără să ia în calcul factorul uman. Pentru un narcisist eşti doar o cale de a atinge un scop. Caracteristică lor este lauda de sine, fie sub formă subtilă, fie directă. La fel – au tendinţa de a-şi umfla realizările pentru a extrage un maximum de admiraţie din cei din jur. Narcisiştii se pretind experţi în anumite lucruri şi sunt incapabili să vadă lumea prin ochii altora. De asemenea, sunt incapabili să exprime recunoştinţă sau jenă.
Sunt exploatatori, au un simţ foarte dezvoltat al îndreptăţirii, sunt invidioşi, aroganţi şi au tendinţa de a se privi pe ei înşişi ca fiind lipsiţi de defecte. Nivelul scăzut al ruşinii este o altă caracteristică a lor. Patologic vorbind, narcisismul se poate transforma în tulburare de personalitate narcisistă, caracterizată printre altele de o capacitate minimală sau limitată de a simţi emoţii, nevoie excesivă de afirmare şi admiraţie, megalomanie, stimă de sine crescută. Cei cu tulburare de personalitate narcisistă se văd ca fiind oameni unici, speciali. Sunt totodată reci şi impasibili la problemele altora, înşelători şi lipsiţi de scrupule. În prezent se estimează că 1% din populaţia planetei are tulburare de personalitate narcisistă.
Ca orice altă tulburare, tulburarea de personalitate narcisistă se poate trata. Aparte de factori biologici şi genetici, una din cauzele tulburării de personalitate narcisiste este atenţia excesivă oferită de părinţi copilului în primii ani de viaţă. Un copil care este lăudat constant şi niciodată tras la răspundere pentru greşeli are şanse – în conjuncţie cu influenţe de ordin biosocial – să dezvolte ulterior în viaţă tulburare de personalitate narcisistă.
Leave a reply