Depresia în cazul copiilor

Depresia este un subiect mereu fierbinte în psihologie. Este principala cauză pentru care românii merg la psiholog şi totodată un factor de risc în sinucidere. Revista Nature a publicat un studiu [1] care ne spune că depresia majoră poate fi cauzată de două gene care au de-a face cu transmisia de glutamat. În revista Nature Neuropsychopharmacology se spune totodată [2] că transmisia de glutamat ar putea fi cheia pentru alte tuburări repetitive precum OCD, autism şi sindromul Tourette. Un studiu [3] făcut de o echipă Harward/MIT a descoperit că mulţi dintre copiii care nu afişează semne de depresie dar care au un părinte care suferă de depresie afişează neregularităţi în zone ale creierului asociate depresiei. Aceşti copii sunt de trei ori mai predispuşi să dezvolte depresie în viaţa de adult.

Dar cât de comună este depresia în cazul copiilor? Studiile arată că între 1 şi 2% dintre copii suferă de depresie înainte să atingă pubertatea.

Depresia apare chiar şi la preşcolari, deşi asta se întâmplă destul de rar şi de obicei în cazurile în care familia are deja un istoric solid al depresiei. După perioada pubertăţii, rata depresiei în copii poate atinge 8%, fiind mai frecventă în cazul fetelor decât în cel al băieţilor.

În cazul copiilor depresia se manifestă printr-o stare de apatie, probleme cu somnul şi apetitul, dificultăţi de concentrare, sentiment de vină. În cei care nu au atins încă pubertatea este posibil să se manifeste şi tulburări de conduită. Copiii depresivi care ajung adulţi tind să aibă probleme cu drogurile, legea şi să dezvolte tendinţe suicidare. Adolescenţii depresivi practică sexul neprotejat, se angajează în comportamente de risc, consumă alcool şi droguri, îşi fac rău fără intenţia de suicid. Studiile făcute asupra creierelor acestor adolescenţi au dezvăluit că au un mai slab control cognitiv al emoţiilor, că afişează o reactivitate emoţională mai puternică în faţa stimulilor emoţionali şi că reacţionează altfel atunci când sunt recompensaţi.

50% din factorii care influenţează depresia în copii sunt factori genetici, în rest ce cealaltă jumătate ţine de factori de mediu. Factori de risc care cauzează depresia în cazul copiilor sunt comportamentul abuziv al tutorilor sau părinţilor, greutatea mică la naştere, moartea unui părinte la o vârstă fragedă a copilului, un istoric de depresie în familie, abuzul de droguri şi alcool, insomniile şi distorsiunile cognitive (a vedea preponderent răul în detrimentul binelui).

Copiii şi adolescenţii depresivi prezintă un risc de suicid de 8-20 ori mai mare decât adulţii. Netratat, un episod depresiv durează de la 4 la 8 luni şi există riscul ca acesta să se dezvolte în depresie cronică. Două dintre metodele de tratare a depresiei la copii care s-au dovedit a fi eficiente sunt terapia cognitiv-comportamentală şi terapia interpersonală. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este de preferat, deşi în cazul copiilor cu un istoric adiţional de abuz în familie acest tip de terapie are şanse mai mici să funcţioneze.

Depresia în copii se poate trata mai eficient dacă este depistată din timp şi dacă părinţii se implică în procesul de vindecare monitorizând copilul. Cu cât depresia durează de mai mult timp, cu atât este mai greu de tratat de către un psiholog.

[1] http://www.nature.com/nature/journal/v523/n7562/full/nature14659.html
[2] http://www.nature.com/npp/journal/v40/n7/abs/npp201526a.html
[3] http://www.biologicalpsychiatryjournal.com/article/S0006-3223%2815%2901038-0/fulltext

 

 

 

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie), cea de Sociologie și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat șase cărți şi câteva articole în reviste de specialitate. Cabinetul său privat din Oradea este pe str. George Enescu nr. 6.