Garantarea confidențialității ședințelor este reglementată de Legea nr. 213/2004 privind statutul profesiei de psiholog și de Codul Deontologic al Psihologilor din România.

Art. VI.2. Divulgarea, de către psihologi, a unor informatii care le-au fost încredințate sau de care au luat cunoștință în virtutea profesiei, este interzisă, excepție făcând situațiile prevăzute de lege.

 

Art. VI.4. Psihologii pot împărtăși informațiile confidențiale cu alții numai cu consimțământul celor vizati ori de o așa manieră încât cei vizați să nu poată fi identificați, excepție facând situațiile justificate de lege sau în circumstanțe de iminentă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.

 

Art. VI.6. Rezultatele, documentările și notițele psihologului pot fi folosite numai într-o formulă care păstrează cu rigurozitate anonimatul.

Cu alte cuvinte, există trei instanțe în care un psiholog are voie să dezvăluiască identitatea, problemele ori cazul clientului:

  1. când un judecător îi cere asta în conformitate cu legea;
  2. când clientul reprezintă un pericol la adresa integrității personale (de exemplu – gânduri de suicid, gânduri de auto-vătămare);
  3. când clientul reprezintă un pericol la adresa altora (plănuiește să rănească sau ucidă pe cineva iar psihologul este sigur că acel client își va pune în practică intențiile).

Exceptând cazurile de mai sus care reprezintă situații de forță majoră, confidențialitatea ședințelor este garantată. Nicio rudă, niciun angajator și nicio altă terță persoană nu va afla identitatea clienților, discuțiile avute în cadrul ședințelor și nici datele programărilor stabilite de comun acord cu clientul.

Iau foarte în serios dreptul la intimitate al celor care îmi vizitează cabinetul, un loc care îmi doresc să fie perceput drept confortabil, intim și plăcut.