Cu toate că este un subiect destul de discutat, despre schizofrenie nu se ştiu atât de multe precum s-ar crede. Este o boală mintală gravă caracterizată prin comportament social anormal şi dificultate în a distinge ce e real şi ce nu. Se manifestă prin credinţe false (cum ar fi de exemplu convingerea că cineva doreşte răul bolnavului, că bolnavul în sine este o persoană importantă ori că voci dictează acţiuni bolnavului), printr-o gândire confuză sau neclară, halucinaţii (de cele mai multe ori auditive) şi o lipsă de motivare.

În jur de 0.3-0.7% din populaţia globală este afectată de o formă sau alta de schizofrenie. Debutul bolii este de regulă în viaţa de adult tânăr şi implică şi prezenţa tulburărilor de anxietate ori a depresiei. În 50% din cazuri se înregistrează şi abuz de alcool sau substanţe. Expectanţa de viaţă a unui schizofrenic este cu 10-25 de ani mai mică decât în cazul persoanelor fără schizofrenie, rata suicidului fiind cu 5% mai mare în cazul bolnavilor.

Simptomele includ gândire dezorganizată şi limbaj dezorganizat. Cei cu schizofrenie vorbesc fluent dar ideile expuse sunt disparate din cauza gândurilor care se succed rapid sau sunt uitate pe parcurs. Izolarea socială, lipsa igienei, gândirea defectuoasă şi lipsa motivaţiei sunt de asemenea întâlnite. Într-un subtip al bolii persoana poate deveni catatonică şi să nu răspundă la comenzi, rămânând în poziţii bizare. În schizofrenia paranoidă persoana are gânduri paranoice şi/sau mania persecuţiei. În jur de 30-50% dintre schizofrenici nu cred despre ei înşişi că sunt bolnavi şi refuză internarea. Haluciaţiile pot fi auditive, vizuale, tactile, gustative sau olfactorii. Alte simptome includ limbajul sărăcăcios, emoţii reduse, inabilitatea de a experimenta plăcerea, lipsa dorinţei de a socializa.

Persoanele ale căror rude de gradul I au schizofrenie au o şansă de 6,5% să contacteze şi ele boala pe cale genetică. În cazul gemenilor, şansa creşte la 40%. Dacă unul din părinţi este diagnosticat cu schizofrenie, şansa ca al lor copil să moştenească boala este de aproximativ 13%; în caz că ambii părinţi au schizofrenie, şansa creşte la 50%. Mediul sărăcăcios, folosirea drogurilor sau stresorii prenatali influenţează şi ei apariţia bolii.

Există mai multe tipuri de schizofrenie. Schizofrenia paranoidă se caracterizează prin halucinaţii auditive (subiectul aude voci, sunete, zgomote, melodii). Gândirea şi limbajul dezorganizat lipsesc, dar subiectul are iluzii de grandoare şi/sau persecuţie, cu posibile teme atinse fiind religia, gelozia sau bolile. Schizofrenia dezorganizată (sau hebefrenică) se caracterizează prin gândire şi limbaj dezorganizat, expresii ciudate, gânduri ciudate. Schizofrenia catatonică se caracterizează prin imobilitate sau mişcări agitate lipsite de scop. Aparte de aceste trei subtipuri mai există schizofrenia nediferenţiată care implică episoade de psihoză dar fără criteriile celorlalte trei subtipuri.

Simptomele psihotice sunt prezente şi în alte boli mintale şi tulburări precum tulburarea bipolară, tulburarea de personalitate borderline, consumul de droguri şi alcool. Iluziile sunt prezente şi în tulburarea de personalitate schizotipală, tulburarea de personalitate evitantă şi anumite tulburări anxioase, dar sunt lipsite de elementele bizare tipice celor cu schizofrenie. De aceea, diagnosticul de schizofrenie trebuie făcut de psihiatru cu atenţie, cu atât mai mult cu cât este unul grav.

 

 


Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie), cea de Sociologie și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat șase cărți şi câteva articole în reviste de specialitate. Cabinetul său privat din Oradea este pe str. George Enescu nr. 6.
Leave a reply