Din ce în ce mai mulţi oameni se declară ca fiind atei, atât în România cât şi pe continentul american. Lipsa credinţei în Dumnezeu sau într-o putere superioară de ordin spiritual este un fenomen din ce în ce mai întâlnit în ziua de azi. Dar care sunt cauzele psihologice ale ateismului şi ce îi face pe oamenii din ziua de azi să se îndepărteze de credinţă?
Conform unui recensământ din 2002, în România existau pe atunci 8.524 de atei (0,1% din populaţie). În 2011 procentul ateilor conform recensământului crescuse la 0,2% (21.196 de persoane). În 2012 numărul ateilor din România a crescut la 23.900. În SUA statisticile sunt şi ele în creştere în ceea ce priveşte ateii, în prezent în Statele Unite populaţia fiind alcătuită în proporţie de 3,1% din atei. Totodată, în SUA, numărul celor care s-au declarat ”fără religie” a crescut de la 16% la 23% în ultimii şapte ani (şi aici intră ateii, agnosticii şi cei care s-au îndepărtat de religie).
Un studiu a căutat să vadă dacă există implicaţii de ordin emoţional în alegerea de a fi ateu sau agnostic. 171 de indivizi au fost testaţi în acest sens într-o primă fază şi întrebaţi dacă alegerea ateismului a fost influenţată de furie, alienare, lipsă de încredere, durere sau alte emoţii negative îndreptate spre o zeitate. A reieşit că 54% dintre ateii şi agnosticii chestionaţi au avut motive de ordin emoţional în alegerea lor. Un al doilea experiment descris în acelaşi studiu a testat 429 de indivizi în acelaşi sens şi a reieşit că 72% din aceştia au oferit explicaţii de ordin emoţional în ceea ce priveşte decizia lor de a nu crede într-o zeitate. Un alt studiu care a cercetat aceleaşi lucruri a dezvăluit că 44% dintre ateii chestionaţi au făcut alegerea pe criterii de ordin emoţional.
68% dintre atei sunt bărbaţi iar vârsta medie a ateului este de 34 de ani.
Nu doar motive bazate pe emoţii stau la baza deciziei de a deveni ateu. Conform unui alt studiu lipsa controlului duce nu doar la modificări comportamentale dar şi la modificări în credinţele religioase. În plus, deşi există factori culturali, familiali şi religioşi de luat în considerare în decizia de a fi ateu, un studiu a găsit că există totodată o predispoziţie genetică de aproximativ 50% care influenţează factori de personalitate ce – la rândul lor – au un aport în alegerea ateismului.
Într-un alt capitol vorbeam despre ceea ce ne face să fim religioşi. Să vedem acum diferenţele dintre atei şi credincioşi la nivel psihologic. Credincioşii tind să se bazeze mai mult pe instinct decât pe gândirea analitică în timp ce ateii preţuiesc mai mult ultima şi apreciază mai puţin intuiţia. Avem şi un articol care susţine această afirmaţie, publicat în revista ”Science” în aprilie 2012. Cu cât eşti mai analitic în gândire cu atât scad şansele să crezi cu adevărat într-o putere supranaturală.
Statistici din SUA arată că ateii sunt mai educaţi decât credincioşii: 43% dintre ei au o educaţie superioară, comparativ cu 27% din publicul larg. 68% dintre atei sunt bărbaţi iar vârsta medie a ateului este de 34 de ani. 78% dintre atei sunt caucazieni. Din punct de vedere politic 56% dintre ei se declară liberali iar 69% democraţi. 92% dintre ateii din SUA se declară în favoarea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex iar 87% sunt pro-avort.
O credinţă populară greşită este aceea că ateii ar fi lipsiţi de moralitate şi etică. Într-o lume în care religia domină minţile oamenilor, aceştia ajung să creadă că religia este singura sursă veridică de moralitate şi etică. Nu există însă studii care să afirme că ateii sunt mai predispuşi la un comportament antisocial sau că rata criminalităţii din rândul lor ar fi mai mare. Mai mult, conform statisticilor, ateii tind într-o mai mare măsură decât credicioşii să se declare împotriva războiului, a pedepsei cu moartea şi a violenţei în general.
"Dar care sunt cauzele psihologice ale ateismului şi ce îi face pe oamenii din ziua de azi să se îndepărteze de credinţă?"
Ateismul este starea naturala in care ne nastem. Intrebarea corecta ar fi "care sunt cauzele psihologice ale credintei in zei si ce-i face pe oameni sa devina credinciosi?". In afara motivelor evidente: traditia, abuzul psihologic al parintilor la varste mici, frica de moarte.
ReplyCredințele religioase, credința în paranormal și superstițiile se încadrează în psihologie în așa-numitele ”credințe iraționale”. Aici intră tot ceea ce omul își justifică prin explicații de ordin mistic. Aparte de cum devin credincioși (împământarea ideii în copilărie, păstrarea tradiției, un șoc cauzator de delir mistic sau doar obișnuință) majoritatea oamenilor rămân credincioși și/sau superstițioși deoarece religia și superstițiie le oferă câteva mecanisme de apărare ale eu-lui:
1. Le răspunde simplu la probleme complexe. Ideea cum că stelele sunt aștri din care se reflectă lumina altor sori prin vid este mult prea complexă pentru un om care nu e pasionat de știință, așa că mai ușor o acceptă pe cea cum că ”X zeu le-a creat”. Explicația e la îndemâna oricui, indiferent de gradul de educație sau cultura din care face parte.
2. Le oferă mecanisme de control. E înfiorător conceptul că la un moment dat putem rămâne singuri și fără ajutor. Așa că zeitățile, percepându-le mereu aproape, îi dau omului o senzație de siguranță, îi ridică moralul și-i permit să meargă mai departe în situații în care oamenii îi părăsesc sau în care nu au la cine apela. Controlul se manifestă și prin amânarea sau ”alungarea” inevitabilului; cum ar fi să bați în lemn ”ca să alungi ghinionul”. Făcând asta omul recapătă control asupra propriei lui sorți și decide singur când, cum și în ce fel să se apere de ghinion (în cazul acesta).
Creștinismul – conform lui Nietzsche – a apărut printre sclavii Imperiului Roman timpuriu, când zeci de nații au fost înrobite și puse laolaltă în camere ale nobililor romani. Multitudinea de credințe politeiste a dat naștere la Creștinism – o singură religie cu care toți, indiferent de țara de origine – puteau avea încredere. Romanii au devenit simbolul răului, al asupritorului. Creștinismul a fost la începuturi un mecanism de coping în fața unei sorți pecetluite (era extrem de greu să ieși din robie și dificil să ajungi înapoi în țara de unde ai fost adus). Alte religii au apărut și dispărut în funcție de schimbări social, politice sau economice. O sectă recentă e cea a scientologiei – de exemplu. Explicațiile legate de cauzele credinței în zei sunt diverse și se leagă de o mulțime de domenii științifice, nelimitându-se la psihologie ci navgând printre sociologie, istorie, politică și economie (ca să enumăr doar câteva).
Reply