Mintea umană este programată să depisteze tipare chiar şi acolo unde acestea nu se află. Este motivul pentru care credem că distingem forme de animale atunci când ne uităm la nori ori feţe de oameni când ne uităm la pete de cafea. Este motivul pentru care atât de multă lume crede că vede feţe bisericeşti în pereţi cu igrasie şi motivul pentru care confundăm sunetul făcut de o pisică cu cel emis de un copil care plânge.
Motivul pentru care tindem să detectăm tipare în orice stă în teoria prototipicalităţii. Fiecare dintre noi avem stocată în memoria de lungă durată câte o imagine, un sunet, un gust care reprezintă prototipul acelui stimul. Când ne gândim la conceptul de ”fruct” mulţi dintre noi îşi imaginează un măr roşu ca reprezentând ideea de ”fruct”. Conceptul de ”dulce” e reprezentat de gustul zahărului şi la acela raportăm orice tip de dulce pe care îl întâlnim, fie el zaharină, miere ori ciocolată. Ideea de ”pasăre” ne-o reprezentăm ca pe ceva cu pene care zboară, are două picioare şi cioc, deşi aspectul unei berze diferă mult de cel al unei găini şi în ciuda faptului că găinile nu zboară. Conceptul de bază pe care ni-l imaginăm reprezintă stereotipul la care raportăm ceea ce vedem, auzim simţim. Este difuz, slab reprezentat. Aşa se face că atunci când în nori vedem ceva ce seamănă cu o pasăre, evocăm ideea de ”pasăre” din memoria de lungă durată.
Tendinţa de a vedea tipare acolo unde nu există se numeşte apofanie. Un tip de apofanie numit pareidolie implică detectarea de sunete şi imagini în stimuli aleatori (detectarea unei feţe umane într-o lună plină ori sunetului telefonului atunci când facem duş). Jucătorii se confruntă cu apofanie atunci când cred că pot detecta o anumită ordine în numerele extrase la loterie, jocurile de poker ori ruletă. Sfinxul din Bucegi seamănă cu un cap uman pentru că îl raportăm la prototipul capului uman.
Testul Rorschach face uz de această capacitate a omului de a detecta tipare în informaţie arbitrară şi o foloseşte pentru a nota caracteristici de personalitate. Cele zece tăbliţe cu pete sunt afişate pacienţilor de către un psiholog şi aceştia îi spun ce observă în petele de culoare: lilieci, oameni, fluturi, păianjeni. Testul Rorschach este folosit pentru a detecta sau confirma semne de schizofrenie, tulburări de personalitate, tulburări psihotice şi tulburări de gândire. În România este utilizat rar iar mare parte a succesului testului Rorschach se datorează popularizării prin mijloace mass-media şi filme.
Motivul pentru care recunoaştem feţe şi figuri de animale în tipare aleatorii este pentru că le procesăm imaginea înainte să o conştientizăm. O motivaţie logică ţine de supravieţuire şi se leagă de vremurile în care strămoşii noştri trebuiau să descopere rapid animalele care se ascundeau în frunzele copacilor ori în iarba înaltă. Unele animale se camuflează extrem de bine în natură şi – prin urmare – pentru a putea supravieţui, oamenii de demult depindeau de această capacitate de a descoperi rapid potenţiale pericole în mediul înconjurător.
Leave a reply