Tulburarea de personalitate borderline este des întâlnită, atât în mediul spitalicesc cât şi în afara lui. Capitolul de faţă va discuta utilizarea obiectelor tranziţionale în relaţiile cu persoanele care suferă de tulburare de personalitate borderline. Prin ”obiect tranziţional” se înţelege orice obiect care facilitează menţinerea relaţiei persoanei cu BPD cu restul oamenilor.

Cogniţiile celor cu tulburare de personalitate borderline nu sunt ca a celorlalţi oameni. Asemeni bebeluşilor care nu pricep unde le-a dispărut mama în clipa când aceasta îşi acoperă faţa cu mâinile, cei cu borderline au dificultăţi în a înţelege că atunci când stai mai multă vreme la o şedinţă la serviciu nu i-ai părăsit şi că urmează totuşi să te întorci acasă. Din cauza fricii de abandon, cei cu BPD suferă imens şi caută să se auto-asigure constant că nu sunt părăsiţi de persoanele iubite. Caracteristică celor cu borderline este utilizarea obiectelor tranziţionale în facilitarea acestui sentiment de siguranţă: fotografii ale persoanei iubite, hainele acesteia, diferite cadouri primite de la aceasta. Asemeni copiilor care nu se pot despărţi de o jucărie preferată din pluş sau de pătura cu care adorm în fiecare seară, cei cu tulburare de personalitate borderline ţin cu dinţii de obiecte care le aduc aminte de persoana iubită.

Copiii mici se folosesc de jucării ca obiecte de ataşament deoarece aceste jucării facilitează un transfer între mamă şi ei. În absenţa mamei, jucăria cumpărată de aceasta devine un înlocuitor temporar al ei. Pătura cu care mama îi acoperă înainte de culcare devine un obiect tranziţional în nopţile întunecate în care se află singuri în cameră. Când mama dispare din peisaj, obiectul tranziţional devine înlocuitorul acesteia şi o punte care asigură copilul că mama va reveni. La fel, cei cu borderline au nevoie de obiecte tranziţionale pentru a se asigura că persoanele iubite nu au dispărut şi nu i-au părăsit. Că soţul, iubita, prietenii sunt încă acolo, departe de raza lor vizuală, şi – mai ales – că nu-i vor părăsi.

Este important de ştiut că un eveniment aparent inofensiv precum o delegaţie sau o ieşire cu prietenii în oraş poate fi recepţionat negativ de către persoanele cu borderline.

Acestea percep plecarea persoanei iubite ca pe un abandon, chiar dacă plecarea în sine e de scurtă durată. De aceea este important să subliniaţi faptul că ieşirea cu prietenii se va încheia rapid, că la ora cutare veţi fi din nou acasă şi că, drept compensare pentru timpul petrecut singur(ă), persoana cu borderline se va putea bucura de o activitate în comun cu dumneavoastră (o seară la restaurant, vizionarea unui film).

Aparte de această asigurare pe care va trebui s-o daţi des şi concis, un psiholog v-ar recomanda folosirea unui obiect tranziţional care să uşureze trecerea perioadei în care nu vă veţi afla în preajma celui cu BPD. Un mic cadou ar putea să curme suferinţa persoanei. Un obiect care să simbolizeze afecţiunea dumneavoastră şi de care persoana cu tulburare de personalitate borderline să se poată agăţa cât timp nu sunteţi acolo. Ceva ce să poată fi privit ca o asigurare şi dovadă a afecţiunii dumneavoastră şi totodată ca o confirmare a faptului că vă veţi întoarce acasă. Cei cu borderline au în permanenţă nevoie de astfel de dovezi de afecţiune iar obiectele tranziţionale pot uşura suferinţa percepută a despărţirii temporare.

 

 

 


Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie), cea de Sociologie și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat șase cărți şi câteva articole în reviste de specialitate. Cabinetul său privat din Oradea este pe str. George Enescu nr. 6.
Leave a reply