Meditaţia este medicamentul universal al bolilor secolului nostru. Este ceva uşor, accesibil, ceva ce oricine poate să practice în aproape orice condiţii. Meditaţia este recomandată pentru cei are vor să se lase de fumat, pentru cei chinuiţi de gânduri negre, pentru cei care vor să scape de migrene şi chiar şi ca un mod de a face timpul să treacă. Fel de fel de instructori fără o pregătire medicală insuflă oamenilor credinţa că prin meditaţie se vor întrema, vor duce o viaţă mai bună şi vor scăpa de stres.

Problema cu meditaţia însă e că – indiferent dacă mă credeţi sau nu – poate fi periculoasă. Cei care practică meditaţia sunt supuşi unor riscuri precum psihoze, halucinaţii şi depresie. Un studiu făcut de David Shapiro de la Universitatea Irvine din California a dezvăluit că 7% din cei care se internaseră în refugii de meditaţie sufereau de atacuri de panică şi depresie ca urmare a terapiei practicate. Albert Ellis, întemeietorul REBT (Rational-Emotive Behavioral Therapy) era sceptic cu privire la beneficiile meditaţiei şi argumenta că ar trebui folosită strict ca o tehnică de relaxare şi doar în anumite condiţii. Arnold Lazarus, o altă figură centrală în CBT, spunea că unii pacienţi ai săi erau extrem de tulburaţi după ce meditau.

Şi cum se poate ca o tehnică atât de veche şi care este respectată de atât de multă lume să aibă un impact atât de negativ asupra psihicului uman? Doar unii psihologi se folosesc de tehnica meditaţiei pentru a-şi calma clienţii şi a le insufla o stare de bine. Explicaţia stă în faptul că beneficiile meditării au fost cu timpul umflate de mass-media iar efectele negative au fost ignorate şi puţin studiate.

Un studiu recent a dezvăluit că practicarea meditaţiei pentru 20 de minute pe zi creşte nivelul de stres al organismului, aşa cum este el măsurat de cortizol.

Un profesor de meditaţie şi traducător al unor texte indiene străvechi pe nume Swami Ambikananda Saraswati a declarat că pericolele meditaţiei sunt cunoscute marilor iniţiaţi dar că se alege să nu se discute despre ele din motive evidente. Mecanismul prin care actul meditaţiei poate fi dăunător rezidă în cogniţiile negative care tind să iasă la suprafaţă atunci când medităm. Fiind singuri cu gândurile noastre şi concentrându-ne aproape exclusiv asupra lor şi a respiraţiei, unele gânduri negative pot să apară şi să afecteze psihicul unei persoane. Ruminaţiile de la care ne distragem de obicei atenţia atunci când suntem deprimaţi sunt în actul meditaţiei centrul atenţiei noastre. Ne concentrăm asupra lor în loc să scăpăm de ele şi până la finalul sesiunii avem o stare psihică mai precară decât cea de la începutul ei.

Mai mult, atunci când medităm, ne detaşăm de vechiul nostru ”eu” şi o parte din morala impusă de acesta. Este motivul pentru care japonezii din cel De-al Doilea Război Mondial incluseseră în antrenamentul soldaţilor tehnici de meditaţie pentru a-i detaşa de povara morală a uciderii altui om.

Meditaţia presupune deci acces la ruminaţiile celor anxioşi şi predispuşi la depresie şi ajută la detaşarea de un ”eu” ale cărui reguli morale s-ar putea să nu fie în totalitate de neglijat.

 

 

 


Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie), cea de Sociologie și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat șase cărți şi câteva articole în reviste de specialitate. Cabinetul său privat din Oradea este pe str. George Enescu nr. 6.
Leave a reply